> Quelle triste figure

Quelle triste figure

Par | 2018-02-20T10:56:32+00:00 13 octobre 2013|Catégories : Blog|

 

CE FAȚĂ TRISTĂ

ce față tristă avea Luna/​
cum se uita la noi înla­cri­mată
cu zîm­be­tul amar/​ înou­rat
eram/​ pe veci/​ îna­mo­rați
la piept/​ cu pla­toșa de lacri­mi
ce sin­gu­ri ne aflam printre pla­nete
pămîn­tul era gol și copleșit/​
în totul/​ de ver­deață

și Luna/​ stă în atî­mare
pre­cum un felinar/​ ce l-am cio­plit
/​ în tris­ta mea copilărie/​
din­tr-un bostan/​ cres­cut printre porum­bi
ca o momeală/​

stă Luna plic­ti­sită
pen­tru ea eter­ni­ta­tea nu există
dar ce folos de atî­ta liber­tate

QUELLE TRISTE FIGURE

quelle triste figure avait la Lune/​
comme si elle nous regar­dait au tra­vers de ses larmes
avec un sou­rire amer/​ voi­lé de nuages
nous étions/​ pour toujours/​ amou­reux
sur notre poitrine/​ une cui­rasse de larmes
seuls/​ ô combien/​ par­mi les pla­nètes
la terre était vide et couverte/​
toute entière/​ de ver­dure

et la Lune/​ reste en l’air
comme une lanterne/​ que j’avais sculp­tée
/​ enfant triste/​
dans une citrouille/​ pous­sée au milieu des maïs
telle un appât/​

la Lune s’ennuie
pour elle l’éternité n’existe pas
mais à quoi bon une telle liber­té

Sommaires